Microplasticele se găsesc atât în apa de la robinet, cât și în apa îmbuteliată.

Ce sunt microplasticele și cât de mici pot ajunge acestea

Microplasticele sunt particule sintetice de plastic cu dimensiuni cuprinse între un micrometru și cinci milimetri. Un micrometru reprezintă o miime de milimetru. Cea mai mare parte a acestora nu poate fi observată cu ochiul liber.

Particulele de nanoplastic sunt și mai mici: sub un micrometru, mai mici decât o celulă umană. Aceste particule pot pătrunde prin membranele celulare și se pot răspândi în organism. Tocmai acest lucru le face deosebit de interesante și îngrijorătoare din punct de vedere științific.

Sursele sunt diverse. Microplasticul se formează atunci când produsele din plastic de dimensiuni mai mari se descompun în mediu: ambalaje, sticle, folii. Totuși, acestea sunt și fabricate în mod intenționat, de exemplu sub formă de microperle în exfoliantele și pasta de dinți. Cele mai mari surse de poluare sunt însă mai puțin evidente: țesăturile sintetice eliberează sute de fibre la fiecare spălare. Uzura anvelopelor pe șosele generează particule care sunt spălate de ploaie în cursurile de apă. Iar produsele cosmetice conțin materiale plastice care ajung în canalizare prin scurgere.

Cum ajung microplasticele în apa potabilă

Calea trece prin apele uzate. Stațiile de epurare din Elveția și Germania funcționează pe baza unor procese în mai multe etape și, în funcție de stație, elimină între 95 și peste 99 % din particulele de microplastic. Pare mult, dar având în vedere cantitățile enorme de apă tratate zilnic, totuși unele particule ajung în râuri și, de acolo, în apele subterane.

La Geneva, un studiu a analizat concentrația de microplastic din apa potabilă: în apa brută s-au măsurat între 25 și 55 de particule pe metru cub. După tratare prin filtrare cu nisip și cărbune activ, numărul acestora a scăzut la zero până la patru particule. Prin urmare, tratarea funcționează, dar nu reduce cantitatea la zero.

O cifră care surprinde pe mulți: apa îmbuteliată conține, în medie, mult mai multe microplastice decât apa de la robinet. Un studiu realizat de Universitatea de Stat din Ohio a arătat că apa îmbuteliată conținea aproximativ 10 particule pe litru, în timp ce apa de la robinet conținea aproximativ 4,5 particule. Alte studii indică diferențe și mai mari. Motivul: în timpul îmbutelierii, depozitării și transportului sticlelor de plastic, particulele se desprind din materialul sticlei. Cine bea apă de la robinet în loc de apă îmbuteliată ingerează, de regulă, mai puține microplastice.

Efectele microplasticului asupra organismului

Microplasticele au fost identificate până în prezent în sângele uman, în ficat, în rinichi, în placentă și chiar în salivă. Particulele pătrund în organism prin alimente și apă potabilă și se răspândesc prin circulația sanguină.

Efectele asupra sănătății sunt intens studiate. Ceea ce se știe până acum este că microplasticele pot declanșa reacții inflamatorii în tractul gastro-intestinal. Aditivii chimici conținuți în multe materiale plastice sunt deosebit de problematici. Plastifianții, precum ftalații și bisfenolul A (BPA), nu sunt legați ferm de materialul plastic și pot fi eliberați în organism. Se suspectează că aceștia perturbă sistemul hormonal și provoacă stres oxidativ.

În plus, studiile indică posibile legături cu tulburări metabolice, afectarea sistemului imunitar și un risc crescut de boli cardiovasculare. În prezent, nu există încă o bază de date suficientă pentru a formula concluzii solide cu privire la consecințele concrete pe termen lung asupra oamenilor. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică în prezent riscul reprezentat de microplasticele din apa potabilă ca fiind scăzut, dar subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare.

Ceea ce este clar: microplasticele nu au ce căuta în organismul uman. Iar expunerea la acestea poate fi redusă.

De ce nu există încă valori-limită

Spre deosebire de metalele grele sau de PFAS, nu există încă valori limită obligatorii pentru microplasticele din apa potabilă. Nici în UE, nici în Elveția. Motivul: până în prezent lipsește o metodă de măsurare standardizată. Cum se poate reglementa ceva ce nu poate fi măsurat în mod uniform?

În mai 2024, UE a adoptat o metodă de măsurare armonizată, care detectează particule cu dimensiuni cuprinse între 20 și 5.000 de micrometri. Opt țări membre ale UE au început în 2025 prelevarea standardizată de probe în locații pilot. Până în 2029 ar trebui să fie disponibilă o evaluare completă a riscurilor, pe baza căreia să poată fi stabilite valorile-limită.

Elveția a actualizat, în decembrie 2025, Ordonanța privind reducerea riscurilor asociate substanțelor chimice și a introdus noi restricții pentru microplasticele adăugate în mod intenționat în produse. Aceasta vizează, de exemplu, produsele cosmetice și de curățare. Cu toate acestea, nici aici nu există încă valori-limită pentru microplasticele din apa potabilă.

Un aspect critic: metodologia de măsurare a UE detectează doar particule de cel puțin 20 de micrometri. Cercetările arată însă că cea mai mare parte a poluării cu microplastic din apa potabilă este constituită din particule mai mici. Reglementarea reprezintă, așadar, un pas înainte, dar nu unul complet.

Ce filtre elimină microplasticele

Fierberea ajută doar parțial. Un studiu din anul 2024 a arătat că fierberea timp de cinci minute a apei bogate în minerale poate elimina până la 90 % din particulele de microplastic, deoarece acestea se leagă de depunerile minerale și se depun. Totuși, acest lucru nu funcționează în cazul apei moi, sărace în minerale, iar cele mai mici particule de nanoplastic nu sunt reținute. Filtrarea este metoda mai fiabilă.

Filtrele ceramice au pori cu diametrul de aproximativ 0,2 micrometri. Astfel, ele pot reține mecanic o mare parte din particulele de microplastic. În combinație cu cărbunele activ, care leagă substanțele poluante dizolvate prin adsorbție, se obține un spectru larg de filtrare. Eficacitatea depinde de finețea ceramicii și de calitatea cărbunelui activ.

Filtrele cu bloc de cărbune activ oferă, de asemenea, o anumită protecție, în special împotriva particulelor mai mari. Cu toate acestea, ele sunt mai puțin eficiente împotriva celor mai mici fragmente de microplastic sub cinci micrometri.

Osmosa inversă atinge cele mai ridicate rate de eliminare: peste 99,9 %, chiar și în cazul nanoplasticului. Porii membranei sunt de aproximativ 10.000 de ori mai mici decât cele mai mici particule de microplastic. În schimb, sistemul consumă energie electrică, generează ape uzate și elimină și mineralele. În plus, studii recente arată că membranele RO uzate pot elibera chiar și fragmente de microplastic dacă nu sunt înlocuite la timp. Prin urmare, întreținerea periodică este esențială și în acest caz.

Abordarea noastră la MAUNAWAI

Sistemele noastre de filtrare combină ceramica minerală și cărbunele activ de înaltă performanță într-un proces de filtrare în mai multe etape. Straturile de ceramică rețin mecanic particulele, iar cărbunele activ leagă substanțele nocive dizolvate. Datorită filtrării lente prin gravitație, apa rămâne mult timp în contact cu mediile de filtrare, ceea ce îmbunătățește adsorbția.

În cazul microplasticelor, cana filtrantă Kini reduce concentrația cu aproximativ 70 %, iar cu microburetele suplimentar, cu aproximativ 85 %. Aceasta este o valoare semnificativ mai mare decât cea obținută de filtrele convenționale cu schimbător de ioni, care, din cauza designului lor, rețin foarte puțin microplasticele. În cazul metalelor grele și al PFAS, sistemele noastre ating chiar valori de peste 99 %. Comunicăm toate valorile în mod deschis, deoarece transparența vă este mai utilă decât o promisiune înfrumusețată.

În același timp, trebuie să țineți cont de următorul aspect: cea mai mare sursă de microplastic din apa potabilă nu provine din apa de la robinet în sine, ci din sticlele de plastic. Cine trece de la apa îmbuteliată la apa de la robinet filtrată își reduce considerabil aportul de microplastic doar prin această schimbare.

Tehnologia noastră Pi funcționează cu 21 de ceramici minerale naturale. Substanțele nocive, precum metalele grele, PFAS și reziduurile de medicamente, sunt eliminate în proporție de peste 99 %, iar mineralele sunt păstrate. Fără energie electrică, fără substanțe chimice, fără ape uzate. Rezultatele complete ale testelor le găsiți la secțiunea Știință și studii.

Ce puteți face acum

Reduceți consumul de plastic acolo unde este posibil. Beți apă de la robinet în loc de apă îmbuteliată. Folosiți sticle de apă din sticlă sau oțel inoxidabil. În ceea ce privește produsele cosmetice și de curățenie, alegeți produse fără microplastice.

Iar dacă doriți să filtrați suplimentar apa de la robinet: alegeți un sistem a cărui eficiență de filtrare pentru anumite substanțe nocive este dovedită. Nu toate filtrele elimină totul la fel de bine. Informați-vă, comparați și solicitați rezultatele testelor.

Vă oferim cu plăcere consiliere. Contactați-ne sau descoperiți toate sistemele MAUNAWAI într-o prezentare generală.