Metalele grele ajung adesea în apa potabilă prin vechile conducte din locuințe

Compania de apă furnizează apă curată, problema începe după aceea

În Elveția, Germania și Austria, apa potabilă se numără printre produsele alimentare supuse celor mai stricte controale. Stațiile de tratare a apei furnizează apă care respectă limitele legale. Însă aceste controale se opresc la peretele casei. Ce se întâmplă după aceea ține de responsabilitatea proprietarilor de locuințe.

Și tocmai aici apare problema. În multe clădiri vechi, apa curge prin conducte, racorduri și robinete care pot elibera metale grele în apă. Cu cât apa stă mai mult timp în conducte, cu atât se dizolvă mai multe metale. Prin urmare, cei care deschid robinetul dimineața beau adesea apă cu o concentrație mai mare de metale grele decât în timpul zilei, după ce conductele au fost clătite.

Cele mai importante metale grele din apa de la robinet sunt plumbul, cuprul, nichelul și cadmiul. Acestea ajung în apă pe diferite căi și au efecte diferite asupra organismului.

Plumb, cupru, nichel, cadmiu: de unde provin

Plumbul ajunge în apa potabilă în special prin vechile conducte de plumb. În Germania, acestea au fost instalate până în anii 1970, în special în nord și în est. În Elveția, țevile de plumb sunt interzise încă din 1904, dar pot exista încă în clădirile vechi care nu au fost renovate. De asemenea, staniul de lipit de la îmbinările conductelor și robinetele vechi din alamă conțin plumb. În Germania, toate conductele de plumb rămase trebuie scoase din funcțiune sau îndepărtate până în ianuarie 2026.

Cuprul provine din conductele de cupru instalate în milioane de gospodării. În anumite condiții, de exemplu în cazul apei moi și acide, ionii de cupru se eliberează din conductă. Un semn vizibil al acestui fenomen îl reprezintă decolorările verzuie sau albăstrui de pe robinete și la scurgere. Țevile noi de cupru eliberează o cantitate deosebit de mare de cupru în primele luni după instalare. În timp, se formează o patină protectoare care reduce eliberarea acestuia.

Nichelul este eliberat frecvent de robinetele și racordurile cromate sau nichelate. Concentrația poate fi crescută mai ales după perioade de inactivitate peste noapte. Pentru persoanele alergice la nichel, chiar și o expunere redusă din apa potabilă poate fi semnificativă.

Cadmiul apare mai rar, dar se găsește în țevile din oțel zincat și în îmbinările sudate mai vechi. Acesta se acumulează în organism și afectează în special rinichii.

Efectele metalelor grele asupra organismului

Nu toate metalele grele prezintă același grad de pericol, însă, în cazul unei expuneri prelungite prin apa potabilă, chiar și cantitățile mici pot avea consecințe.

Plumbul este substanța cea mai periculoasă. Acesta se depune în oase și se elimină foarte lent. Copiii și femeile însărcinate sunt expuși unui risc deosebit. La copii, plumbul afectează dezvoltarea sistemului nervos, capacitatea de învățare și formarea sângelui. Deoarece copiii consumă mult mai multă apă pe kilogram de greutate corporală decât adulții, expunerea relativă este mai mare. În cazul femeilor însărcinate, plumbul trece prin placentă la făt și poate ajunge în laptele matern. Prin urmare, Agenția Federală pentru Mediu recomandă ca sugarii și femeile însărcinate să nu bea apă care a trecut prin conducte de plumb.

La concentrații ridicate, cuprul provoacă tulburări gastro-intestinale și poate irita mucoasa gastrică. În cantități mici, cuprul este un oligoelement vital, însă necesarul este, de regulă, acoperit deja prin alimentație.

Nichelul provoacă simptome în cazul unei alergii existente la nichel. Valoarea limită a fost redusă în UE la 0,02 miligrame pe litru, pentru a proteja mai bine persoanele alergice.

În cazul consumului cronic, cadmiul se acumulează în rinichi și poate afecta funcția renală. În plus, se suspectează că ar perturba metabolismul osos.

Ce spun valorile-limită și unde se modifică acestea

UE, Germania, Austria și Elveția au stabilit valori-limită pentru metalele grele din apa potabilă. Pentru plumb, valoarea-limită actuală este de 0,01 miligrame pe litru. Începând din 2028, această valoare va fi redusă la jumătate în UE, la 0,005 miligrame. Pentru cupru, valoarea limită este de 2,0 miligrame pe litru, pentru nichel de 0,02, iar pentru cadmiu de 0,005 miligrame pe litru.

Este important de înțeles: aceste limite se referă la apa de la robinet, nu la cea de la stația de tratare. Dacă conductele din locuința dumneavoastră eliberează metale grele, apa din pahar poate depăși valorile-limită, chiar dacă stația de tratare a apei funcționează fără probleme. Iar în Elveția, apa potabilă este reglementată doar până la racordul de la locuință. Ce se întâmplă după aceea ține de proprietar.

O măsură simplă care reduce imediat concentrația: lăsați apa să curgă dimineața până când se simte că se răcește. Astfel se elimină apa stagnată din conducte. Pentru prepararea hranei pentru bebeluși, autoritățile recomandă, în general, să se lase apa să curgă înainte de utilizare.

De ce fierberea nu ajută

Metalele grele sunt elemente chimice. Ele nu pot fi distruse prin căldură și nici nu se evaporă la fierbere. Apa devine, într-adevăr, sterilă, dar metalele grele rămân în întregime în ea. Dacă apa se evaporă parțial în timpul fierberii, concentrația metalelor grele din apa rămasă crește chiar și mai mult. Prin urmare, fierberea nu este o soluție, ci, în cel mai rău caz, poate agrava problema.

Ce filtre elimină metalele grele

Cine dorește să elimine metalele grele din apa de la robinet are nevoie de un sistem de filtrare special conceput și testat în acest scop. Există trei tehnologii care pot fi luate în considerare.

Filtrele cu bloc de cărbune activ leagă metalele grele prin adsorbție la suprafața lor poroasă. În special plumbul și cuprul sunt reținute eficient atunci când cărbunele activ este utilizat sub formă de bloc presat. Granulele de cărbune activ în vrac, precum cele utilizate în filtrele simple de cană, nu asigură aceeași eficiență. Mineralele precum calciul și magneziul trec prin filtru și rămân în apă.

Osmosa inversă elimină în mod fiabil metalele grele, deoarece membrana fină reține practic toate substanțele dizolvate. Rata de eliminare depășește 99 %. Cu toate acestea, în acest proces se pierd și toate mineralele, iar sistemul consumă energie electrică și produce apă uzată.

Sistemele cu mai multe etape, care utilizează ceramică minerală și cărbune activ, combină diferite medii de filtrare naturale într-un proces de trecere lentă. Straturile de ceramică rețin particulele și impuritățile, în timp ce cărbunele activ leagă metalele grele dizolvate. Datorită timpului îndelungat de contact dintre apă și mediile de filtrare, se obține o adsorbție completă. Sistemele de acest tip, testate în laborator, filtrează metalele grele până sub limita de detectare și păstrează în același timp mineralele naturale din apă.

La fel ca în cazul PFAS, și aici se aplică următorul principiu: nu orice filtru care reduce în general substanțele nocive este eficient împotriva metalelor grele. Asigurați-vă că există un raport de testare de laborator care să ateste performanța filtrului pentru metale grele specifice.

Abordarea noastră la MAUNAWAI

Sistemele noastre de filtrare au fost testate în mod specific pentru metale grele în cadrul unor analize de laborator independente. În cadrul unui test pe termen lung realizat de IIREC (Institutul Internațional de Cercetare în Rezonanță și EMC) s-a demonstrat că sistemul de filtrare MAUNAWAI reduce plumbul și mercurul sub limita de detecție. Cuprul și zincul sunt reduse la o fracțiune din valoarea limită. Institutul de cercetare a confirmat că sistemul are o „capacitate uimitoare de purificare a contaminanților anorganici și organici”, cu o eficiență deosebită în cazul metalelor grele.

Tehnologia noastră Pi funcționează cu 21 de ceramici minerale naturale și cărbune activ. Substanțele nocive sunt captate, mineralele sunt păstrate, iar duritatea apei este redusă la un nivel plăcut. Fără curent electric, fără substanțe chimice, fără ape uzate.

Fie că este vorba de cana filtrantă Kini, de filtrul gravitațional PiPrime sau de filtrul pentru întreaga casă Peka: toate sistemele utilizează aceeași tehnologie de filtrare. Rezultatele complete ale testelor sunt publicate în secțiunea Știință și studii.

Ce puteți face acum

Dacă locuiți într-o clădire veche, merită să aflați din ce material sunt realizate conductele de apă. Proprietarul sau administratorul clădirii vă pot oferi informații în acest sens. O analiză profesională a apei vă va oferi claritate cu privire la poluarea reală a apei de la robinet.

Indiferent de aceasta: lăsați apa să curgă puțin dimineața, înainte de a o folosi pentru băut sau gătit. Iar dacă alegeți un filtru de apă, asigurați-vă că acesta reduce în mod demonstrabil metalele grele.

Vă oferim cu plăcere sfaturi. Contactați-ne sau descoperiți toate sistemele MAUNAWAI într-o prezentare generală.