De ce „eliminarea totală” nu este cea mai bună soluție
Osmosa inversă elimină totul din apă, inclusiv toate mineralele. MAUNAWAI adoptă o abordare diferită: eliminarea selectivă a substanțelor nocive, păstrând în același timp toate mineralele. O comparație între cele două abordări.
- Sistemele de osmoză forțează apa să treacă printr-o membrană sub presiune ridicată. Rezultatul este o apă pură din punct de vedere tehnic, dar „goală” din punct de vedere biologic. OMS recomandă în mod expres o remineralizare.
- Studii realizate în Cehia și Slovacia documentează apariția mai frecventă a crampelor musculare, a epuizării și a tulburărilor electrolitice în cazul consumului regulat de apă obținută prin osmoză. Gătitul cu apă demineralizată elimină din alimente până la 60 % din calciu și magneziu.
- Aparatele de măsurare a TDS, pe care furnizorii de sisteme de osmoză le prezintă cu plăcere, măsoară doar particule încărcate (minerale). Majoritatea substanțelor nocive, precum pesticidele și hormonii, sunt neîncărcate și nu sunt deloc detectate de măsurătorile TDS.
- Sistemele de osmoză consumă energie electrică, generează între trei și cinci litri de apă uzată pentru fiecare litru de apă potabilă și necesită întreținere periodică. MAUNAWAI funcționează fără energie electrică, fără apă uzată și fără substanțe chimice.
- Apa MAUNAWAI se păstrează mai mult timp și are un gust mai bun decât apa obținută prin osmoză, deoarece mineralele păstrate formează structuri interne mai stabile. Osmoza își are justificarea în industrie și în desalinizarea apei de mare; pentru necesarul zilnic de apă potabilă, filtrarea selectivă este soluția mai bună.
De ce păstrăm mineralele în loc să le eliminăm
În lumea filtrelor de apă, aproape nicio altă discuție nu este atât de controversată precum întrebarea: osmoză sau nu? Sistemele de osmoză inversă se numără printre cele mai performante sisteme de filtrare de pe piață. Acestea elimină practic totul din apă – substanțe nocive, germeni, dar și toate mineralele și oligoelementele.
Noi, la MAUNAWAI, am decis în mod conștient să nu adoptăm această abordare. Nu pentru că osmoza ar funcționa prost – este o tehnologie impresionantă. Ci pentru că suntem convinși că filtrarea trebuie să însemne mai mult decât simpla eliminare. Apa de calitate nu este pur și simplu apă fără substanțe nocive. Este apă ale cărei proprietăți se apropie de cele ale apei de izvor.
Cum funcționează osmoza inversă
Principiul este simplu: apa este presată sub presiune ridicată printr-o membrană semipermeabilă. Această membrană lasă moleculele de apă să treacă, dar reține practic toate substanțele dizolvate – atât mineralele, cât și substanțele nocive. Pe o parte a membranei se adună apa „curată”, iar pe cealaltă parte rămân reziduurile concentrate, care sunt eliminate sub formă de apă uzată.
Rezultatul: apă cu o valoare TDS (Total Dissolved Solids) aproape de zero. Impresionant din punct de vedere tehnic. Dar are sens și din punct de vedere biologic?
Problema apei „goale”
Apa demineralizată se comportă diferit față de apa naturală. Îi lipsesc suprafețele interne create de mineralele dizolvate. Fără aceste suprafețe, apa are mai puțină energie și o structură mai slabă. Este – la figurat – „flămândă”: tinde să absoarbă minerale din mediul înconjurător, în loc să le elibereze.
OMS este clară în această privință: apa potabilă desalinizată ar trebui remineralizată înainte de a fi consumată. Studii din Republica Cehă și Slovacia au documentat, la persoanele care beau regulat apă obținută prin osmoză, crampe musculare, epuizare și tulburări electrolitice mai frecvente. Apa săracă în calciu este asociată cu un risc mai mare de fracturi osoase la copii.
Un aspect adesea trecut cu vederea: cei care gătesc cu apă demineralizată pierd și mai multe minerale din alimente. Apa „extrage” mineralele din alimente – un efect osmotic. Studiile estimează pierderea de calciu și magneziu la aproximativ 60 %, iar în cazul oligoelementelor precum cobaltul, chiar la peste 80 %.
Capcana TDS
Unii furnizori de sisteme de osmoză utilizează așa-numitele aparate de măsurare TDS pentru a demonstra presupusa superioritate a apei lor. Aceste mici aparate măsoară conductivitatea electrică a apei și afișează o valoare numerică: cu cât este mai mică, cu atât apa este mai „pură”.
Ceea ce nu se spune însă este că o valoare TDS scăzută înseamnă, în primul rând, că în apă se află puține particule încărcate – adică minerale. Acest lucru nu spune nimic despre absența substanțelor toxice. Majoritatea substanțelor nocive, precum pesticidele, hormonii și reziduurile de medicamente, sunt neîncărcate și nu sunt deloc detectate de măsurătorile TDS. Așadar, o valoare TDS scăzută poate însemna atât „lipsită de substanțe nocive”, cât și pur și simplu „săracă în minerale”.
Demonstrația cu electroliza
Demonstrațiile publice în care se utilizează electroliza sunt deosebit de înșelătoare. Două tije metalice sunt scufundate în apa care urmează să fie testată, iar curentul electric trece prin ele. În apa bogată în minerale se formează vizibil mai mult gaz și – dacă se folosesc electrozi de fier – apare o colorare maronie. Aceasta este prezentată în mod eronat ca „dovadă” a prezenței substanțelor toxice în apă.
Adevărul: reacția indică doar conținutul de minerale. Dacă se adaugă aceeași cantitate de sare de bucătărie pură în apă osmotizată, se obține exact aceeași reacție. Și colorarea maronie? Aceasta provine din rugina electrozilor de fier – nu din apă. Cu electrozi din oțel inoxidabil, aceasta nu apare.
Metoda MAUNAWAI
Abordarea noastră este diferită: eliminăm în mod selectiv substanțele nocive și păstrăm mineralele valoroase. Analizele independente ale Institutului IIREC confirmă: apa MAUNAWAI conține, după filtrare, un echilibru mineral bine proporționat – calciu, magneziu, potasiu și oligoelemente în concentrații naturale.
În plus: sistemul nostru nu consumă energie electrică, nu generează ape uzate și nu necesită săruri sau substanțe chimice. Un sistem de osmoză consumă între trei și cinci litri de apă uzată pentru fiecare litru de apă potabilă. În cazul unei familii de patru persoane care filtrează trei litri pe zi, aceasta înseamnă până la 15 litri de apă uzată – zilnic.
Durabilitate și gust
O altă diferență care se remarcă în viața de zi cu zi: apa MAUNAWAI se păstrează mai mult timp decât apa obținută prin osmoză. Apa bogată în minerale are structuri interne mai stabile – mineralele formează suprafețe interne pe care se depune substanța membranară a apei. Apa obținută prin osmoză nu are aceste suprafețe interne. Ea nu își poate menține structura și preia rapid gustul recipientului în care este păstrată.
Acest lucru explică și diferența de gust: apa MAUNAWAI are caracter – are un gust proaspăt, moale și plin de viață. Apa obținută prin osmoză este descrisă de mulți ca fiind plată și „goală”.
Corectitudine: la ce se pricepe osmoza
Dorim să rămânem obiectivi. Osmoza inversă își are justificarea – de exemplu, în industrie, în desalinizarea apei de mare sau în regiunile cu apă puternic poluată, unde eliminarea completă a tuturor substanțelor este cea mai sigură opțiune. De asemenea, pentru anumite aplicații medicale în care este necesară apă absolut pură, osmoza este alegerea potrivită.
Totuși, pentru necesarul zilnic de apă potabilă dintr-o gospodărie din Europa Centrală, considerăm că abordarea noastră este cea mai bună soluție. Nu pentru că osmoza ar fi „rea”, ci pentru că organismul uman este adaptat din punct de vedere evolutiv la apa bogată în minerale – și nu la cea distilată.
Punctul nostru de vedere
Respectăm ceea ce natura adaugă în apă. Îndepărtăm doar ceea ce omul a adăugat. Acesta este principiul nostru – și ne diferențiază de orice sistem de osmoză de pe piață. Dacă doriți să aflați mai multe despre importanța mineralelor din apă, citiți articolul nostru „Mineralele din apă” din secțiunea „Înțelegerea apei”.
Redactat de Daniel Knoch