Ce se poate întâmpla între stația de tratare a apei și paharul cu apă

Calea pe care o parcurge apa până la robinetul dumneavoastră

Apa de la robinet din Germania este considerată una dintre cele mai bine controlate din lume. Regulamentul privind apa potabilă (TrinkwV), modificat ultima dată în mod cuprinzător în iunie 2023, stabilește valori-limită stricte pentru peste 50 de parametri. Stațiile noastre de tratare a apei fac o treabă excelentă. Până aici, veștile bune.

Partea mai puțin cunoscută: controlul stațiilor de tratare a apei se oprește la racordul de la locuință. Ceea ce se întâmplă pe parcursul traseului prin conductele din locuința dumneavoastră nu ține de competența furnizorilor – ci este responsabilitatea proprietarilor de locuințe. Și există substanțe pe care nici chiar cele mai moderne stații de tratare a apei nu le pot elimina complet.

Ce poate conține apa de la robinet?

Nitrat: În zonele agricole, nitratul ajunge în apele subterane prin fertilizare. Valoarea limită este de 50 mg/l și a rămas neschimbată de la ultima modificare a legislației. În special în regiunile rurale cu agricultură intensivă se înregistrează în mod regulat valori ridicate. În organism, nitrații pot fi transformați în nitriți și, potențial, în nitrozamine cancerigene – un risc relevant în special pentru sugari și femeile însărcinate.

PFAS – „substanțele chimice eterne”: substanțele alchilice per- și polifluorurate sunt reglementate abia odată cu modificarea din 2023 a Regulamentului privind apa potabilă (Trinkwasserverordnung). Începând cu ianuarie 2026, se aplică o valoare limită totală de 0,1 µg/l pentru 20 de substanțe PFAS relevante pentru apa potabilă. Începând cu 2028, valorile limită pentru patru compuși deosebit de critici (PFOA, PFOS, PFHxS, PFNA) vor fi înăsprite la 0,02 µg/l. PFAS-urile sunt extrem de persistente – practic nu se degradează în mediu și se acumulează în organismul uman.

Metale grele: plumbul, cuprul și nichelul se pot elibera din conductele și armăturile vechi – în special atunci când apa stă mai mult timp în conducte, de exemplu peste noapte sau în timpul vacanței. Reglementarea privind apa potabilă (TrinkwV) prevede că toate conductele de plumb trebuie înlocuite sau scoase din funcțiune până în ianuarie 2026. Valoarea limită pentru plumb va fi redusă în 2028 de la 10 µg/l la 5 µg/l. Cu toate acestea, în multe clădiri vechi sunt încă instalate conducte de plumb.

Reziduuri de medicamente: antibiotice, hormoni, analgezice, antihipertensive – urme ale acestora ajung în circuitul apei prin intermediul apelor uzate. Stațiile de epurare nu pot elimina complet aceste substanțe. Pentru majoritatea reziduurilor de medicamente nu există încă valori-limită prevăzute în Regulamentul privind apa potabilă.

Microplastic: într-un studiu, s-au găsit particule de plastic în 72 % din probele de apă de la robinet din Germania. Un studiu realizat de Universitatea Tehnică din Berlin a detectat microplastic în aproape toate probele analizate de apă de la robinet din Berlin, cu concentrații cuprinse între 0,3 și 9,2 particule pe litru. În prezent, în Regulamentul german privind apa potabilă nu există nicio valoare limită pentru microplastic. Un aspect deosebit de îngrijorător: studii din anul 2024 arată că particulele de microplastic mai mici de 0,2 micrometri pot traversa bariera hematoencefalică. Într-un alt studiu, s-au găsit microplastici în toate probele de placentă analizate.

Clorul și produsele secundare de dezinfecție: în unele regiuni, clorul este utilizat pentru dezinfecție. În acest proces pot apărea așa-numiții trihalometani (THM), compuși considerați potențial cancerigeni. De asemenea, clorul influențează gustul și mirosul apei, aspect pe care mulți oameni îl percep ca fiind neplăcut, chiar dacă cantitățile respective ar putea fi inofensive pentru sănătate.

Calcarul (compuși de calciu și magneziu): Calcarul din apă nu este, în principiu, dăunător pentru sănătate; dimpotrivă, calciul și magneziul sunt minerale importante. Totuși, apa foarte dură poate afecta gustul, poate provoca depuneri de calcar pe aparate și poate îngreuna îngrijirea pielii. În Germania, duritatea apei variază puternic în funcție de regiune și de sursa de apă subterană.

Proveniența face diferența

Apa nu este la fel peste tot în Germania. În regiunile în care apa brută este extrasă din straturi adânci de apă freatică, poluarea este, de regulă, mai redusă decât acolo unde se tratează apa de suprafață provenită din lacuri și râuri. Zonele cu agricultură intensivă se confruntă mai des cu probleme legate de nitrați și pesticide. Zonele urbane cu clădiri vechi se confruntă mai degrabă cu metale grele provenite din conductele învechite. Iar în apropierea zonelor industriale sau a bazelor militare, concentrațiile de PFAS pot fi deosebit de ridicate.

Problema valorilor-limită

Valorile-limită sunt un instrument important, dar au limitele lor. O valoare-limită nu înseamnă că o substanță este inofensivă. Aceasta înseamnă că o anumită cantitate este considerată tolerabilă. Ceea ce se încadrează în limite pentru substanțe individuale poate avea un efect diferit atunci când este combinat cu multe alte substanțe. Deoarece interacțiunile dintre diferite substanțe, așa-numitul „efect de cocktail”, nu sunt luate în considerare în valorile-limită.

În plus, valorile-limită sunt înăsprite periodic, pe măsură ce apar noi cunoștințe. Ceea ce astăzi este considerat sigur poate fi evaluat diferit mâine. Reducerea limitei de arsen de la 10 la 4 µg/l (valabilă începând cu 2036) sau introducerea limitelor pentru PFAS arată că știința învață în permanență.

Tema apei îmbuteliate

Unele persoane optează pentru apa îmbuteliată din cauza îngrijorării legate de apa de la robinet. Dar și în acest caz există motive de îngrijorare. Un studiu foarte mediatizat al Universității Columbia din anul 2024 a identificat în apa îmbuteliată, în medie, aproximativ 240.000 de particule de nanoplastic pe litru, semnificativ mai multe decât în apa de la robinet. Acestea provin în principal din sticlele de PET și sunt atât de mici încât pot pătrunde în celule și țesuturi. La aceasta se adaugă amprenta ecologică: transportul, ambalarea și eliminarea deșeurilor fac din apa îmbuteliată una dintre cele mai poluante forme de aprovizionare cu apă.

Ce puteți face

Un filtru de apă de calitate elimină substanțele nocive chiar acolo unde acestea ajung în final – direct la dumneavoastră acasă. Astfel, acoperiți decalajul dintre stația de tratare a apei și paharul dvs. de apă. Și nu depindeți de faptul dacă instalațiile de apă din casa dvs. sunt la zi sau dacă proprietarul își îndeplinește obligațiile de înlocuire a conductelor.

Este important să înțelegeți: un filtru de apă nu reprezintă un vot de neîncredere față de companiile de apă. Este o completare utilă, ultimul pas pe drumul către o apă cu adevărat bună. Pentru că companiile de apă se asigură că apa dumneavoastră este sigură. Un filtru bun se asigură că aceasta este și bună.

Dacă doriți să aflați cum funcționează exact tehnologia Pi MAUNAWAI și ce substanțe elimină în mod specific, citiți mai departe în secțiunea „Tehnologia noastră”.